Cesiunea de creanţă este un contract încheiat între cedent şi cesionar, faţă de care debitorul cedat are calitatea de terţ.
Condiţii:
- să îndeplinească toate condiţiile de validitate a contractelor, contract consensual – cu excepţia situaţiei când cesiunea este cu titlu gratuit,
- să privească o sumă de bani,
- să fie o creanţă cesibilă,
- să fie notificată debitorului sau acceptată de debitor pentru opozabilitate.
Fiind un contract, cesiunea de creanţă trebuie să aibă toate elementele unui contract, capacitate, cauză, obiect. Acest lucru înseamnă şi că se poate cere anularea sa pentru lipsa unuia dintre elemente.
Cesiunea de creanţă este un contract consensual, dar poate să apară în cadrul unui alt contract, ca vânzare-cumpărare, dare în plată, schimb sau donaţie.
Dacă cesiunea de creanţă are loc cu titlu oneros, atunci îi sunt aplicabile regulile din contractul de vânzare-cumpărare sau din contractul căruia îi este asimilată.
În situaţia în care cesiunea de creanţă are loc cu titlu gratuit, este o donaţie şi trebuie să respecte regulile de la contractul de donaţie, fiind obligatorie forma autentică pentru validitatea contractului.
Cesiunea de creanţă trebuie să privească o obligaţie care să constea în plata unei sume de bani.
Cesiunea de creanţă poate privi creanţe rezultând din contract de locaţiune, promisiune de vânzare, schimb, creanţe afectate de modalităţi sau creanţe viitoare. Dar sunt şi creanţe care sunt incesibile, cum sunt pensiile de întreţinere, salariile până la o anumită cotă – în considerentul că trebuie să dea limitele de asigurare a existenţei, alte drepturi personale.
Deşi în principiu este un contract consensual, încheindu-se valabil prin acordul de voinţe, pentru a fi opozabilă, cesiunea de creanţă trebuie notificată debitorului cedat sau acceptată de acesta. Forma scrisă este necesară pentru opozabilitate şi pentru a proba contractul şi conţinutul acestuia.