Lichidarea judiciara este o procedura aplicabila in situatia in care o societate comerciala nu mai are capacitatea de a face plati catre creditori. Singura motivatie pentru continuarea activitatii sub conducerea unui administrator judiciar este incetarea controlata a activitatii societatii in debit. Incetarea activitatii conduce la reducerea pierderilor si conservarea eventualelor active.
Falimentul (Lichidarea judiciara) constituie o procedura judiciara speciala, prin natura ei comerciala avand de regula, caracter colectiv, general sau unitar, concursual si egalitar al carui obiect este executarea asupra bunurilor debitorului aflat in stare de insolventa comerciala, in scopul satifacerii creditorilor.
Astfel, rezulta ca trebuie indeplinite 2 conditii de fond si una de procedura:
. Debitorul trebuie sa aiba calitatea de comerciant persoana fizica sau societate comerciala
. Debitorul trebuie sa se afle in stare de incetare a platilor adica imposibilitatea de a satisface pasivul exigibil cu activul disponibil.
Notiunea de insolventa comerciala nu trebuie confundata cu cea de insolvabilitate. Insolventa comerciala poate rezulta direct sau indirect, debitorul nu are lichiditatile necesare pentru a-si onora datoriile la scadenta. Starea de incetare a platilor declanseaza procedura falimentului. Insolventa comerciala se deosebeste de insolvabilitate si difera de simpla neplata a datoriilor la scadenta, ca de exemplu simplul refuz la plata care se poate datora altor cauze (suma nedatorata).
Cea de a treia conditie pe care am numit-o de ordin procedural se refera la: . Existenta hotararii judecatoresti prin care s-a pronuntat lichidarea judiciara
PROCEDURA FALIMENTULUI
Declararea falimentului se face la cererea:
1.debitorului comerciant
2.creditorilor cand cererea va fi facuta de toti creditorii sau de catre unul din creditori
3.din oficiu
La societatile comerciale incetarea platilor se anunta de administratori sau directori care au si obligatia de a sesiza tribunalul comercial intr-un termen de 15 zile. Tot acestia sau lichidatorii vor depune si documentele contabile.
La cererea proprie a debitorului comerciant, falimentul se poate pronunta dupa ce acesta depune la grefa tribunalului o serie de acte: bilantul contabil, contul de profit si pierderi, tabloul cheltuielilor personale si registrele comerciale.
In situatia in care incetarea platilor este notorie sau se manifesta prin fapte de necontestat procedura falimentului poate fi declansata si din oficiu de catre tribunalul comercial.
Efectele falimentului
Acestea sunt patrimoniale, nepatrimoniale care actioneaza atat pt trecut cat si pt viitor.
In ceea ce privesc efectele nepatrimoniale ele constau in decaderea comerciantului din unele drepturi : falitul nu mai are dreptul de a alege de a fi ales, de a fi tutore, curator sau mandatar si nu mai are dreptul chiar de a intra in localul bursei. Daca s-a comis infractiunea de bancruta frauduloasa comerciantul poate fi cercetat si penal si chiar arestat.
In ceea ce privesc efectele patrimoniale ele constau desesizarea comerciantului de administrarea tuturor bunurilor sale si in consecinta el pierde dreptul de a face comert. O alta consecint.directa este aceea ca toate datoriile existente devin scadente.
Masa falimentului este formata din toate bunurile falitului. Aceatsa constituie o universalitate de bunuri avand o destinstie speciala: satisfacerea tuturor creditorilor.
Masa credala sau masa activa reprezinta totalitatea creditorilor uniti legal si pe deplin drept.
Administrarea falimentului
Este efectuata de catre judecatorul sindic, adunarea creditorilor si tribunalul comercial.
Se urmareste indeplinirea urmatoarelor operatiuni:
1 .Constatarea, conservarea si intregirea patrimoniului
2. Stabilirea pasivului si a masei credale
3.Lichidarea activului
4.Plata creditelor
Redresarea judiciara
Reflectand tendintele moderne in materia falimentului, in sensul de a acorda debitorului cat mai multe sanse de a-si continua activitatea comerciala, confera lichidarii judiciare un caracter subsidiar, falimentul putand fi pronuntat de instanta numai daca, dupa o perioada de observatie, redresarea judiciara nu este posibila.
Redresarea este, la randul sau o procedure judiciara al carei scop este satisfacerea creditorilor in conditiile mentinerii activitatii intreprinderii debitorului.